Plângerile lui Ieremia 1:2
Plângerile lui Ieremia 1:11
Plângerile lui Ieremia 2:10
Plângerile lui Ieremia 2:12
Plângerile lui Ieremia 2:19
Plângerile lui Ieremia 2:20
Plângerile lui Ieremia 4:3
Plângerile lui Ieremia 4:4
Plângerile lui Ieremia 4:5
El va zice: ÑUnde sunt dumnezeii lor, St‚nca aceea care le slujea de adăpost,
Dumnezeii aceia care m‚ncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!
Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească Ón vremea str‚mtorării voastre!î
Pentru ce at‚ta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt Óţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!
Tot de-acolo vei ieşi, cu m‚inile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia Ón care te Óncrezi, şi nu vei izbuti cu ei.î
Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, c‚nd se duc la f‚nt‚ni, nu găsesc apă, şi se Óntorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, Óşi acoperă capul.
De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi Ón Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete Ón ţara aceasta.í ñ ,Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
Toţi cei ce te iubeau te uită, nici unuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, şi al marelui număr al păcatelor tale.
Pl‚nge amarnic noaptea, şi-i curg lacrimi pe obraji. Nici unul din toţi cei ce o iubeau n-o m‚ng‚ie; toţi prietenii ei au părăsit-o, şi i s-au făcut vrăjmaşi.
Tot poporul lui caută p‚ine suspin‚nd; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. ÑUită-Te, Doamne, şi priveşte c‚t de Ónjosit sunt!î
Bătr‚nii fiicei Sionului şed pe păm‚nt şi tac; şi-au presărat ţăr‚nă pe cap, s-au Óncins cu saci; fecioarele Ierusalimului Óşi pleacă la păm‚nt capul.
Ei ziceau către mamele lor: ÑUnde este p‚ine şi vin?î Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, Óşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Scoală-te şi gemi noaptea c‚nd Óncep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, Ónaintea Domnului! Ridică-ţi m‚inile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!
Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să măn‚nce femeile rodul p‚ntecelui lor, pruncii dezmierdaţi de m‚inile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii Ón Locaşul cel sf‚nt al Domnului?
Chiar şi şacalii Óşi apleacă ţ‚ţa, şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer p‚ine, dar nimeni nu le-o dă.
Cei ce se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi Ón purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
De aceea Œmi voi lua iarăşi Ónapoi gr‚ul la vremea lui, şi mustul la vremea lui, şi Ómi voi ridica iarăşi de la ea l‚na şi inul pe care i le dădusem ca să-i acopere goliciunea.