Amonitul şi Moabitul să nu intre Ón adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,
(O cÓntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, Ónvăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
Casa noastră cea sf‚ntă şi slăvită, Ón care părinţii noştri c‚ntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
ÑNe ruşinam, c‚nd auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, c‚nd au venit nişte străini Ón sf‚ntul locaş al Casei Domnului.î
Spune copiilor lui Amon: ÑAscultaţi Cuv‚ntul Domnului, Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Pentru că ai zis: ÑHa! Ha!î sf‚ntului Meu Locaş, c‚nd era p‚ngărit, ţării lui Israel, c‚nd era pustiită, şi casei lui Iuda, c‚nd se ducea Ón robie,