Plângerile lui Ieremia 2:1
Plângerile lui Ieremia 2:2
Plângerile lui Ieremia 2:3
Plângerile lui Ieremia 2:4
Plângerile lui Ieremia 2:5
Plângerile lui Ieremia 2:6
Plângerile lui Ieremia 2:7
Plângerile lui Ieremia 2:8
Plângerile lui Ieremia 2:22
Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci m‚na lui Dumnezeu m-a lovit.
Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda Ón veci, şi vom vesti din neam Ón neam laudele tale.
De aceea, acoperiţi-vă cu saci, pl‚ngeţi şi gemeţi; căci m‚nia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
făc‚nd astfel din ţara lor, o pustietate, o veşnică batjocură; toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap.
ÑIată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!
M‚nia aprinsă a Domnului nu se va potoli, p‚nă ce va Ómplini şi va Ónfăptui g‚ndurile inimii Lui. Veţi Ónţelege Ón totul lucrul acesta Ón cursul vremurilor.î
N-a fost Israel de r‚sul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de c‚te ori vorbeşti de el?
Vai! Ón ce Óntunecime a aruncat Domnul, Ón m‚nia Lui, pe fiica Sionului. A azv‚rlit din cer pe păm‚nt podoaba lui Israel, şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, Ón ziua m‚niei Lui!
Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov. Œn urgia Lui, a dăr‚mat Óntăriturile fiicei lui Iuda, şi le-a prăvălit la păm‚nt; a făcut de ocară Ómpărăţia şi căpeteniile ei.
Œn m‚nia Lui aprinsă, a dobor‚t toată puterea lui Israel; Şi-a tras Ónapoi de la el dreapta, Ónaintea vrăjmaşului, şi a aprins Ón Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur Ómprejur.
Şi-a Óncordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor, şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dăr‚mat toate palatele, i-a prăbuşit Óntăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
I-a pustiit cortul sf‚nt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite Ón Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, Ón m‚nia Lui năpraznică a lepădat pe Ómpărat şi pe preot.
Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sf‚nt. A dat Ón m‚inile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele Ón casa Domnului, ca Óntr-o zi de sărbătoare.
Şi-a pus de g‚nd Domnul să dăr‚me zidurile fiicei Sionului; a Óntins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras m‚na p‚nă nu le-a nimicit. A cufundat Ón jale Óntăritura şi zidurile, care nu mai sunt, toate, dec‚t nişte dăr‚mături triste.
Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. Œn ziua m‚niei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei Óngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!î
El a Ómplinit astfel cuvintele pe care le rostise Ómpotriva noastră şi Ómpotriva căpeteniilor noastre, care ne-au c‚rmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai Ónt‚mplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.
Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la Ónceputul lumii p‚nă acum, şi nici nu va mai fi.