Книга Ieremia Cтих 47 | Параллельные места

ÑBel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sunt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită! Au căzut, s-au prăbuşit Ómpreună, nu pot să scape povara; ei Ónşişi se duc Ón robie. ,Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi Ónălţaţi un steag! Vestiţi, n-ascundeţi nimic! Spuneţi: ,Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiţi de ruşine, idolii lui sunt sfăr‚maţi! ÑMama voastră este acoperită de ruşine, cea care v-a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un păm‚nt uscat şi fără apă! Sabia Ómpotriva Haldeilor! ñ zice Domnul, ñ Ómpotriva locuitorilor Babilonului, Ómpotriva căpeteniilor şi Ónţelepţilor lui! Sabia Ómpotriva proorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia Ómpotriva vitejilor lui, ca să răm‚nă Óncremeniţi! Sabia Ómpotriva cailor şi carelor lui, Ómpotriva oamenilor de tot felul care sunt Ón mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia Ómpotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite! ÑDe aceea, iată, vin zile, zice Domnul, c‚nd Ói voi pedepsi idolii, şi Ón toată ţara lui vor geme răniţii.

Cerurile şi păm‚ntul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul.î

ÑChiar şi Babilonul va cădea, o morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara.

Cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din păm‚ntul depărtat, g‚ndiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie Ón inimile voastre!î ñ

ÑNe ruşinam, c‚nd auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, c‚nd au venit nişte străini Ón sf‚ntul locaş al Casei Domnului.î

ÑDe aceea, iată, vin zile, zice Domnul, c‚nd Ói voi pedepsi idolii, şi Ón toată ţara lui vor geme răniţii.

Chiar dacă Babilonul s-ar Ónălţa p‚nă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele Ónalte, tot voi trimite pe pustiitori Ómpotriva lui, zice DomnulîÖ

Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd Ón ţara Haldeilor.

Căci Domnul pustieşte Babilonul, şi face să-i Ónceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.

Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi, şi li se sfăr‚mă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui!

ÑŞi anume, voi Ómbăta pe voievozii şi Ónţelepţii lui, pe c‚rmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Œmpăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.î

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ÑZidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele Ónalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi Neamurile se trudesc pentru foc!î

Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, c‚nd s-a dus la Babilon cu Zedechia, Ómpăratul lui Iuda, Ón al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş.