25
ÑIată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot păm‚ntul! Œmi voi Óntinde m‚na peste tine, te voi prăvăli de la Ónălţimea st‚ncilor, şi te voi preface Óntr-un munte aprins.
El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă Ón m‚nia Sa.
ÑIată, am necaz pe tine, Óng‚mfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
Cine eşti tu, munte mare, Ónaintea lui Zorobabel? Te vei preface Óntr-un loc şes. El va pune piatra cea mai Ónsemnată Ón v‚rful Templului, Ón mijlocul strigătelor de: ÑŒndurare, Óndurare cu ea!î
Al doilea Ónger a sunat din tr‚mbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat Ón mare; şi a treia parte din mare s-a făcut s‚nge;
Tocmai pentru aceea, Óntr-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, t‚nguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot Ón foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
Şi Ómpăraţii păm‚ntului, care au curvit şi s-au dezmierdat Ón risipă cu ea, c‚nd vor vedea fumul arderii ei, o vor pl‚nge şi o vor boci.