Iată că Asirianul era un cedru falnic Ón Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina Ónaltă, iar v‚rful Ói ajungea p‚nă la nori.
Apele Ól făcuseră să crească, ad‚ncul Ól făcuse Ónalt, r‚urile lui Ói scăldau răsadniţa, şi Óşi trimiteau p‚r‚urile la toţi copacii de pe c‚mp.
De aceea, tulpina lui se Ónălţa deasupra tuturor copacilor de pe c‚mp, crengile i se Ónmulţiseră şi ramurile i se Óntindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari.
Toate păsările cerului Óşi făceau cuiburi Ón crengile lui; toate fiarele c‚mpului fătau sub ramurile lui, şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.
Era frumos prin mărimea lui, prin Óntinderea ramurilor lui; căci rădăcinile Ói erau Ónfipte Ón ape mari.
Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l Óntreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el Ón frumuseţe.
Œl făcusem at‚t de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau Ón grădina lui Dumnezeu.
De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Pentru că avea o tulpină aşa de Ónaltă, pentru că Óşi Ónălţa v‚rful p‚nă la nori şi inima i se m‚ndrea cu Ónălţimea lui,
l-am dat Ón m‚inile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat şi l-au lepădat. Crengile i-au căzut Ón munţi şi Ón toate văile. Ramurile i s-au sfăr‚mat Ón toate puhoaiele ţării; şi toate popoarele păm‚ntului au plecat de la umbra lui, şi l-au părăsit.
Pe sfăr‚măturile lui au venit şi s-au aşezat toate păsările cerului, şi toate fiarele c‚mpului şi-au făcut culcuşul Óntre ramurile lui,
ca să nu se mai Óng‚mfe nici unul din copacii de l‚ngă ape cu Ónălţimea lor, şi să nu-şi mai ridice v‚rful p‚nă Ón nori, ca să nu se mai fălească stejarii udaţi de apă cu Ónălţimea lor; căci toţi sunt daţi pradă morţii, Ón ad‚ncimile păm‚ntului, printre copiii oamenilor, Ómpreună cu cei ce se pogoară Ón groapă.
Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe care le-a făcut Dumnezeul cel Prea Œnalt faţă de mine.
Hotăr‚rea aceasta a fost luată Ón sfatul străjerilor, şi pusă la cale Ónaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor, că o dă cui Ói place, şi Ónalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!î