prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: ,Cu mulţimea carelor mele, m-am suit pe v‚rful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai Ónalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai Ónaltă, Ón pădurea lui care este ca un pomăt.
Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate r‚urile Egiptului.î
eşti tu, Ómpărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a Ónălţat p‚nă la ceruri, şi a cărui stăp‚nire se Óntinde p‚nă la marginile păm‚ntului.
Dar c‚nd i s-a Óng‚mfat inima şi i s-a Ómpietrit duhul p‚nă la m‚ndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui Ómpărătesc şi a fost despuiat de slava lui;
a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să măn‚nce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, p‚nă c‚nd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
Iată, i s-a Óng‚mfat sufletul, nu este fără prihană Ón el; dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.