Tu, Ómpărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea Ón picioare Ónaintea ta, şi Ónfăţişarea lui era Ónfricoşătoare.
Œmpăratul a văzut pe un străjer sf‚nt pogor‚ndu-se şi zic‚nd: ÑTăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l Ón păm‚nt, şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă, Ón iarba de pe c‚mp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele c‚mpului, p‚nă vor trece şapte vremuri peste elî.
De aceea, Ómpărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte Ón neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!
Nu se sf‚rşise Óncă vorba aceasta a Ómpăratului, şi un glas s-a pogor‚t din cer şi a zis: ÑAflă, Ómpărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat Ómpărăţia!