Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap, c‚nd eram Ón pat. Mă uitam, şi iată că Ón mijlocul păm‚ntului era un copac foarte Ónalt.
Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, v‚rful lui se Ónălţa p‚nă la ceruri, şi se vedea de la marginile Óntregului păm‚nt.
Frunza lui era frumoasă, şi avea roade multe; Ón el se găsea hrană pentru toţi; fiarele c‚mpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului Óşi făceau cuibul Ón ramurile lui, şi orice făptură vie se hrănea din el.
Œn vedeniile care-mi treceau prin cap, Ón patul meu, mă uitam, şi iată că s-a pogor‚t din ceruri un străjer sf‚nt.
El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: ÑTăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el, şi păsările din ramurile lui!
a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să măn‚nce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, p‚nă c‚nd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.