El a zis: ,Domnul a venit din Sinai, Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Av‚nd Ón dreapta Lui focul legii.
Tot pămÓntul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure Ónaintea Lui!
Dar cine ia seama la tăria mÓniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Hotăr‚rea aceasta a fost luată Ón sfatul străjerilor, şi pusă la cale Ónaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor, că o dă cui Ói place, şi Ónalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!î
Œmpăratul a văzut pe un străjer sf‚nt pogor‚ndu-se şi zic‚nd: ÑTăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l Ón păm‚nt, şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă, Ón iarba de pe c‚mp, ca să fie udat de roua cerului, şi să stea la un loc cu fiarele c‚mpului, p‚nă vor trece şapte vremuri peste elî.
Œn anul dint‚i al lui Belşaţar, Ómpăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii Ón mintea lui, pe c‚nd era Ón pat. Œn urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.
Am auzit pe un sf‚nt vorbind; şi un alt sf‚nt a Óntrebat pe cel ce vorbea: ÑŒn c‚tă vreme se va Ómplini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre ur‚ciunea pustiirii? P‚nă c‚nd va fi călcat Ón picioare sf‚ntul Locaş şi oştirea?î
Veţi fugi atunci Ón valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va Óntinde p‚nă la Aţel; şi veţi fugi cum aţi fugit de cutremurul de păm‚nt pe vremea lui Ozia, Ómpăratul lui Iuda. Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii Ómpreună cu El!