Tot ţinutul pl‚ngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea Óntregului popor. Œmpăratul a trecut apoi şi el p‚r‚ul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce Ón pustie.
I-au făcut loc, şi s-a dus la casa Ómpăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omor‚tă.
A scos din Casa Domnului idolul Astareteei, şi l-a dus afară din Ierusalim, la p‚r‚ul Chedron; l-a ars la p‚r‚ul Chedron şi l-a prefăcut Ón cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.
Deasupra porţii cailor, preoţii au lucrat fiecare Ónaintea casei lui.
ÑTrezeşte-te, trezeşte-te! Ómbracă-te Ón podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sf‚ntă! Căci nu va mai intra Ón tine nici un om netăiat Ómprejur sau necurat.
Au zidit şi locuri Ónalte la Tofet, Ón valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă Ón foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.î
ÑDe aceea iată, vin zile, zice Domnul, c‚nd nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, şi se vor Óngropa morţii la Tofet, din lipsă deloc.
Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte Ón Sion, muntele Meu cel sf‚nt. Ierusalimul Ónsă va fi sf‚nt, şi nu vor mai trece străinii prin el.