20
,Œmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?í ,Căci c‚nd vorbesc de el, Œmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Œmi arde inima Ón Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. ñ
Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să pl‚ngă; a intrat degrabă Óntr-o odaie, şi a pl‚ns acolo.
Dar iubitul meu a v‚r‚t m‚na pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.
De aceea Ómi pl‚nge sufletul pentru Moab ca o harfă şi inima pentru Chir-Hares;
Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de g‚ndurile lui, să se Óntoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iert‚nd.
ÑPriveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sf‚ntă şi slăvită: unde este r‚vna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi Óndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!
ÑCum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima Ón Mine, şi tot Ónăuntrul Mi se mişcă de milă!
Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, Ói voi iubi cu adevărat! Căci m‚nia Mea s-a abătut de la ei!
Aşadar, nu at‚rnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.