Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină Ón Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l Óntocmise.
Gura mea va vorbi cuvinte Ónţelepte, şi inima mea are gÓnduri pline de judecată.
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
Să piară păcătoşii de pe pămÓnt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi m‚ng‚ie toate dăr‚măturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi păm‚ntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţumiri şi c‚ntări de laudă.
Către Tine, Doamne, strig, căci a m‚ncat focul islazurile pustiei, şi para focului a p‚rlit toţi copacii de pe c‚mp!
Chiar şi fiarele c‚mpului se Óndreaptă doritoare către tine, căci au secat p‚r‚urile, şi a m‚ncat focul islazurile pustiei.
ÑCi i-am Ómprăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită Ón urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!î