Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: ÑDomnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de Óndurare şi milostiv, Óncet la m‚nie, plin de bunătate şi credincioşie,
Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuv‚ntul, şi a zis lui Ilie: ÑOmule al lui Dumnezeu, aşa a zis Ómpăratul: ÑGrăbeşte-te de te pogoară!î
ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă Ón mijlocul foametei.
Œn veci Te vei mÓnia pe noi? Œn veci Óţi vei lungi mÓnia?
Căci aşa vorbeşte Cel Prea Œnalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sf‚nt. ,Eu locuiesc Ón locuri Ónalte şi Ón sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să Ónviorez duhurile smerite, şi să Ómbărbătez inimile zdrobite.
dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se Óntoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Œmi pare rău de răul pe care Œmi pusesem Ón g‚nd să i-l fac.
,Dacă veţi răm‚ne Ón ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi Ón ea, şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Œmi pare rău de răul, pe care vi l-am făcut!
S-a rugat Domnului, şi a zis: ÑAh! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu c‚nd eram Óncă Ón ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l Ónlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de Óndurare, Óndelung răbdător, şi bogat Ón bunătate, şi că Te căieşti de rău!