Fraţii săi au Ónceput să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au v‚ndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, care l-au dus Ón Egipt.
Iosif a fost dus Ón Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaeliţii care-l aduseseră acolo.
Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate Ói mergeau bine; el locuia Ón casa stăp‚nului său, Egipteanul.
Stăp‚nul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.
Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a Óntins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere Ónaintea mai marelui temniţei.
Mai marele temniţei nu se mai Óngrijea de nimic din ce avea Iosif Ón m‚nă, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul Ói dădea izb‚ndă Ón tot ce făcea.
Iosif a zis fraţilor săi: ÑApropiaţi-vă de mine.î Şi ei s-au apropiat. El a zis: ÑEu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi v‚ndut ca să fie dus Ón Egipt.