Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zic‚nd: ÑSeminţei tale voi da ţara aceastaî, va trimite pe Œngerul Său Ónaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
El a zis poporului său: ÑIată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic dec‚t noi.
Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va Ónt‚mpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.î
Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
Œmpăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
şi le-a zis: ÑC‚nd veţi Ómplini slujba de moaşe pe l‚ngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omor‚ţi; iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.î
Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu, şi n-au făcut ce le poruncise Ómpăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
Œmpăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: ÑPentru ce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?î
Moaşele au răspuns lui Faraon: ÑPentru că femeile Evreilor nu sunt ca Egiptencele; ele sunt v‚njoase şi nasc Ónainte de venirea moaşei.î
Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s-a Ónmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: ÑSă aruncaţi Ón r‚u pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.î