Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, Ón ţara Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o pl‚ngă.
Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:
ÑEu sunt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de Óngropare la voi, ca să-mi Óngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.î
Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:
ÑAscultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu Ón mijlocul nostru; Óngroapă-ţi moarta Ón cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul din noi nu te va opri să-ţi Óngropi moarta Ón morm‚ntul lui.î
Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea norodului ţării, adică Ónaintea fiilor lui Het.
Şi le-a vorbit astfel: ÑDacă găsiţi cu cale să-mi Óngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,
să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea Ón schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru Óngropare Ón mijlocul vostru.î
Efron era şi el acolo Ón mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, Ón auzul fiilor lui Het şi Ón auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:
ÑNu, domnul meu, ascultă-mă! Œţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este Ón el. Ţi le dăruiesc Ón faţa fiilor norodului meu: şi Óngroapă-ţi moarta.î
Avraam s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea norodului ţării.
Şi a vorbit astfel lui Efron, Ón auzul norodului ţării: ÑAscultă-mă, te rog! Œţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine; şi-mi voi Óngropa moarta Ón el.î
Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:
ÑDomnul meu, ascultă-mă! O bucată de păm‚nt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta Óntre mine şi tine? Œngroapă-ţi dar moarta!î
Avraam a Ónţeles pe Efron. Şi Avraam a c‚ntărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, Ón faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor.
Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă Ón faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii care se aflau Ón ogor şi Ón toate hotarele lui de jur Ómprejur,
au fost Óntărite astfel ca moşie a lui Avraam, Ón faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.
După aceea, Avraam a Óngropat pe Sara, nevasta sa, Ón peştera din ogorul Macpela, care este faţă Ón faţă cu Mamre, adică Hebron, Ón ţara Canaan.
Ogorul şi peştera din el au fost Óntărite astfel lui Avraam ca ogor pentru Ónmorm‚ntare, de către fiii lui Het.
Partea de ogor, pe care Óşi Óntinsese cortul, a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita.
Apoi le-a dat porunca următoare: ÑEu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă Óngropaţi Ómpreună cu părinţii mei, Ón peştera care este Ón ogorul Hetitului Efron,
Ón peştera din ogorul Macpela, care este faţă Ón faţă cu Mamre, Ón ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de Ónmorm‚ntare.
Iosif s-a suit, ca să Óngroape pe tatăl său. Œmpreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătr‚nii casei lui, toţi bătr‚nii ţării Egiptului,
toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n-au lăsat Ón ţinutul Gosen dec‚t pruncii, oile şi boii.
Œmpreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
C‚nd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut pl‚ngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut Ón cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: ÑIată un mare bocet printre Egipteni!î De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.
Astfel au Ómplinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
L-au dus Ón ţara Canaan şi l-au Óngropat Ón peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de Ónmorm‚ntare, şi care este faţă Ón faţă cu Mamre.
Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, au fost Óngropate la Sihem, Ón partea ţarinei pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif.