Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carelor lui şi de sc‚rţăitul roţilor; părinţii nu se mai Óntorc spre copiii lor, at‚t le sunt de slăbite m‚inile,
Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi p‚r‚ie ca o flacără de foc, c‚nd mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă.
Scuturile vitejilor săi sunt roşii, războinicii sunt Ómbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului Ón ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se Ónv‚rtesc.
Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele Ón pieţe; parcă sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgereleÖ
El, Ómpăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc Ón mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărareÖ