Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pÓnă cÓnd…
ÑIntră Ón st‚nci, şi ascunde-te Ón ţăr‚nă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!î
Oamenii vor intra Ón peşterile st‚ncilor şi Ón crăpăturile păm‚ntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, c‚nd Se va scula să Óngrozească păm‚ntul.
Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din m‚na Domnului potirul m‚niei Lui, care ai băut, ai sorbit p‚nă Ón fund potirul ameţelii!
Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toţi copiii pe care i-a născut, nu este nici unul, care să-l ia de m‚nă din toţi copiii pe care i-a crescut.
Am‚ndouă aceste lucruri ţi s-au Ónt‚mplat: ñ dar cine te va pl‚nge? ñ pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. ñ ,Cum să te m‚ng‚i eu?í
Fiii tăi, leşinaţi, zăceau Ón toate colţurile uliţelor, ca cerbul Óntr-un laţ, plini de m‚nia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.
De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:
,Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: ,Iată că Óţi iau din m‚nă potirul ameţelii, potirul m‚niei Mele, că să nu mai bei din el!
Şi Ól voi pune Ón m‚na asupritorilor tăi, care Óţi ziceau: ,Œndoaie-te, ca să trecem peste tine!î Œţi făceai atunci spinarea ca un păm‚nt, şi ca o uliţă pentru trecători.
Eu am luat potirul din m‚na Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
,Să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Beţi, Ómbătaţi-vă, şi vărsaţi, şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi, la vederea sabiei pe care o voi trimite Ón mijlocul vostru!í
Te vei sătura de ruşine Ón loc de slavă; bea şi tu, şi dezveleşte-te! Œţi va veni şi ţie r‚ndul să iei paharul din dreapta Domnului, şi va veni ruşinea peste slava ta.