Faptele Apostolilor 22:25
Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ÑViu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că Ón anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, dec‚t după cuv‚ntul meu.î
Şi cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:
ÑPleacă de aici, Óndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te l‚ngă p‚r‚ul Cherit, care este Ón faţa Iordanului.
Vei bea apă din p‚r‚u, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.î
El a plecat şi a făcut după cuv‚ntul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat l‚ngă p‚r‚ul Cherit, care este Ón faţa Iordanului.
Corbii Ói aduceau p‚ine şi carne dimineaţa, şi p‚ine şi carne seara, şi bea apă din p‚r‚u.
Dar după c‚tăva vreme p‚r‚tul a secat, căci nu căzuse ploaie Ón ţară.
Atunci cuv‚ntul Domnului i-a vorbit astfel:
ÑScoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi răm‚i acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.î
Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. C‚nd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care str‚ngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: ÑDu-te şi adu-mi, te rog, puţină apă Óntr-un vas, ca să beau.î
Pe c‚nd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: ÑAdu-mi, te rog, şi o bucată de p‚ine Ón m‚na ta.î
Şi ea a răspuns: ÑViu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am dec‚t un pumn de făină Óntr-o oală şi puţin untdelemn Óntr-un ulcior. Şi iată, str‚ng două bucăţi de lemne, apoi mă voi Óntoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom m‚nca şi apoi vom muri.î
Ilie i-a zis: ÑNu te teme, Óntoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi Ónt‚i mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va Ómpuţina, p‚nă Ón ziua c‚nd va da Domnul ploaie pe faţa păm‚ntului.î
Ea s-a dus, şi a făcut după cuv‚ntul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să măn‚nce, ea şi familia ei, şi Ilie.
Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a Ómpuţinat, după cuv‚ntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
După aceea, fiul femeii, stăp‚na casei, s-a Ómbolnăvit. Şi boala lui a fost at‚t de cumplită Ónc‚t n-a mai rămas suflare Ón el.
Femeia a zis atunci lui Ilie: ÑCe am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?î
El i-a răspuns: ÑDă-mi Óncoace pe fiul tău.î Şi l-a luat de la s‚nul femeii, l-a suit Ón odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, oare at‚t de mult să m‚hneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, Ónc‚t să-i omori fiul?î
Şi s-a Óntins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se Óntoarcă sufletul copilului Ón el!î
Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a Óntors Ón el, şi a Ónviat.
Ilie a luat copilul, l-a pogor‚t jos Ón casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: ÑIată, fiul tău este viu.î
Şi femeia a zis lui Ilie: ÑCunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuv‚ntul Domnului Ón gura ta este adevăr!î
O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: ÑRobul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a Ómprumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.î
Elisei i-a zis: ÑCe pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?î Ea a răspuns: ÑRoaba ta n-are acasă dec‚t un vas cu untdelemn.
Şi el a zis: ÑDu-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
C‚nd te vei Óntoarce, Ónchide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn Ón toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.î
Atunci ea a plecat de la el. A Ónchis uşa după ea şi după copiii ei; ei Ói apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn Ón ele.
C‚nd s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: ÑMai dă-mi un vas.î Dar el i-a răspuns: ÑNu mai este nici un vas.î Şi n-a mai curs untdelemn.
Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: ÑDu-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va răm‚ne, vei trăi tu şi fiii tăi.î
Œntr-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să măn‚nce la ea. Şi ori de c‚te ori trecea, se ducea să măn‚nce la ea.
Ea a zis bărbatului ei: ÑIată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sf‚nt al lui Dumnezeu.
Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem Ón ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo c‚nd va veni la noi.
Elisei, Óntorc‚ndu-se la Sunem, s-a dus Ón odaia de sus şi s-a culcat acolo.
El a zis slujitorului său Ghehazi: ÑCheamă pe Sunamita aceasta!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit Ónaintea lui.
Şi Elisei a zis lui Ghehazi: ÑSpune-i: ,Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine Ómpăratului sau căpeteniei oştirii?î Ea a răspuns: ÑEu locuiesc liniştită Ón mijlocul poporului meu.î
Şi el a zis: ÑCe să fac pentru ea?î Ghehazi a răspuns: ÑEa n-are fiu, şi bărbatul ei este bătr‚n.î
Şi el a zis: ÑCheamă-o!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă.
Elisei i-a zis: ÑLa anul pe vremea aceasta, vei ţine Ón braţe un fiu.î Şi ea a zis: ÑNu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
Femeia a rămas Ónsărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, Ón anul următor, cum Ói spusese Elisei.
Copilul s-a făcut mare. Şi Óntr-o zi c‚nd se dusese pe la tatăl său la secerători,
a zis tatălui său: ÑCapul meu! Capul meu!î Tatăl a zis slujitorului său: ÑDu-l la mama sa!î
Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale p‚nă la amiază, şi apoi a murit.
Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a Ónchis uşa după ea, şi a ieşit.
A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: ÑTrimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc Ón grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi Óntoarce.î
Şi el a zis: ÑPentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.î Ea a răspuns: ÑFii pe pace!î
Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: ÑM‚nă, şi pleacă, să nu opreşti pe drum dec‚t c‚nd ţi-oi spune.î
Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: ÑIată pe Sunamita aceea!
Acum, aleargă dar Ónaintea ei, şi spune-i: ,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?í Ea a răspuns: ÑBine.î
Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a Ómbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea Ónapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: ÑLasă-o, căci este tare amăr‚tă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.î
Atunci ea a zis: ÑAm cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: ÑNu mă amăgi?î
Şi Elisei a zis lui Ghehazi: ÑŒncinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu Ón m‚nă, şi pleacă. Dacă vei Ónt‚lni pe cineva, să nu-l Óntrebi de sănătate; şi dacă te va Óntreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.î
Mama copilului a zis: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi el s-a sculat şi a mers după ea.
Ghehazi le-o luase Ónainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a Óntors Ónaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: ÑCopilul nu s-a trezitî.
C‚nd a ajuns Elisei Ón casă, iată că murise copilul, culcat Ón patul lui.
Elisei a intrat şi a Ónchis uşa după ei am‚ndoi, şi s-a rugat Domnului.
S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, m‚inile lui pe m‚inile lui, şi s-a Óntins peste el. Şi trupul copilului s-a Óncălzit.
Elisei a plecat, a mers Óncoace şi Óncolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a Óntins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: ÑCheamă pe Sunamita.î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: ÑIa-ţi fiul!î
Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a Ónchinat p‚nă la păm‚nt. Şi şi-a luat fiul, şi a ieşit afară.
Elisei s-a Óntors la Ghilgal, şi Ón ţară b‚ntuia o foamete. Pe c‚nd fiii proorocilor şedeau Ónaintea lui, a zis slujitorului său: ÑPune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!î
Unul din ei a ieşit pe c‚mp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe sălbatice, p‚nă şi-a umplut haina. C‚nd s-a Óntors, le-a tăiat Ón bucăţi Ón oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
Au dat oamenilor acelora să măn‚nce. Dar, cum au m‚ncat din ciorba aceea, au strigat: ÑOmule al lui Dumnezeu, moartea este Ón oală!î Şi n-au putut să măn‚nce.
Elisei a zis: ÑLuaţi făină.î A aruncat făină Ón oală, şi a zis: ÑDă oamenilor acestora să măn‚nce.î Şi nu mai era nimic vătămător Ón oală.
A venit un om din Baal-Şalişa. A adus p‚ine din cele dint‚i roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de p‚ini de orz, şi spice noi Ón sac. Elisei a zis: ÑDă oamenilor acestora să măn‚nce.î
Slujitorul său a răspuns: ÑCum pot să dau din ele la o sută de inşi?î Dar Elisei a zis: ÑDă oamenilor să măn‚nce; căci aşa vorbeşte Domnul: ,Vor m‚nca, şi va mai răm‚ne.î
Atunci le-a pus p‚inile Ónainte; şi au m‚ncat şi le-a mai şi rămas, după cuv‚ntul Domnului.
Pe c‚nd Ól legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: ÑVă este Óngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este os‚ndit?î