Apocalipsa lui Ioan 14:15
Apocalipsa lui Ioan 14:16
Apocalipsa lui Ioan 14:17
Apocalipsa lui Ioan 16:18
Apocalipsa lui Ioan 16:21
Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuv‚ntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe c‚mp.
A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; tr‚mbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salc‚m; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi Ónălţimea tot de un cot şi jumătate.
Atunci Ómpăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătr‚nii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legăm‚ntului Domnului.
Preoţii au dus chivotul legăm‚ntului Domnului la locul lui, Ón Locul prea sf‚nt al casei, Ón Sf‚nta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
Preoţii au dus chivotul legăm‚ntului Domnului la locul lui, Ón sf‚ntul locaş al casei, Ón Locul prea sf‚nt, sub aripile heruvimilor.
Œn mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla Óncoace şi Óncolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.
El avea un altar de aur pentru tăm‚ie, şi chivotul legăm‚ntului, ferecat peste tot cu aur. Œn chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care Ónfrunzise, şi tablele legăm‚ntului.
Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Œnaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
Apoi Óngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe păm‚nt. Şi s-au st‚rnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de păm‚nt.
Œngerul dint‚i a sunat din tr‚mbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu s‚nge, care au fost aruncate pe păm‚nt: şi a treia parte a păm‚ntului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.
Şi un alt Ónger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: ÑPune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul păm‚ntului este copt.î
Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe păm‚nt. Şi păm‚ntul a fost secerat.
Şi din Templul, care este Ón cer, a ieşit un alt Ónger, care avea şi el un cosor ascuţit.
După aceea, am văzut deschiz‚ndu-se Ón cer Templul cortului mărturiei.
Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de păm‚nt, aşa de tare, cum, de c‚nd este omul pe păm‚nt, n-a fost un cutremur aşa de mare.
O grindină mare, ale cărei boabe c‚ntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.