Apocalipsa lui Ioan 13:16
Apocalipsa lui Ioan 19:20
Apocalipsa lui Ioan 20:11
Pentruce se ÓntărÓtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte
Apoi, Ón mÓnia Lui, le vorbeşte, şi -i Óngrozeşte cu urgia Sa, zicÓnd
Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mÓnie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mÓnia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cÓţi se Óncred Ón El!
Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te -a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decÓt pe tovarăşii Tăi de slujbă.
(Un psalm.) CÓntaţi Domnului o cÓntare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfÓnt I-au venit Ón ajutor.
N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit, Ón Numele Tău, Ómpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.
N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese Ónainte prin robii Săi, proorocii;
Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au Óntors, şi au zis: ÑDomnul oştirilor ne-a făcut cum hotăr‚se să ne facă, după căile şi faptele noastre!î
Dar, cu Ómpietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, Óţi aduni o comoară de m‚nie pentru ziua m‚niei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
căci a venit ziua cea mare a m‚niei Lui, şi cine poate sta Ón picioare?î
Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe m‚na dreaptă sau pe frunte,
El zicea cu glas tare: ÑTemeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi Ónchinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi păm‚ntul, marea şi izvoarele apelor!î
Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica păm‚ntul cu curvia ei, şi a răzbunat s‚ngele robilor Săi, din m‚na ei.î
Şi fiara a fost prinsă. Şi Ómpreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse Ónaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se Ónchinaseră icoanei ei. Am‚ndoi aceştia au fost aruncaţi de vii Ón iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Păm‚ntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.