Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimite Ón ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.
Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legăm‚ntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
ÑDacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare,
ÑCi i-am Ómprăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită Ón urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!î