Căci atunci Domnul S-ar aprinde de m‚nie Ómpotriva voastră; ar Ónchide cerurile, şi n-ar mai fi ploaie; păm‚ntul nu şi-ar mai da roadele, şi aţi pieri cur‚nd din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul.
Căci ai uitat pe Dumnezeul m‚ntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de St‚nca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.
C‚nd i-ai sădit, i-ai Ónconjurat cu un gard, şi Ón cur‚nd i-ai văzut Ónflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai Ón clipa veseliei: şi durerea este fără leac.
Şi Eu Mă g‚ndeam: ,Degeaba am muncit, Ón zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea.í Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.
De aceea cerurile nu v-au dat roua, şi păm‚ntul nu şi-a dat roadele.