Iehu a intrat Ón Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns spr‚ncenele, şi-a Ómpodobit capul, şi se uita pe fereastră.
Te duci la Ómpărat cu untdelemn, Óţi Ónmulţeşti miresmele, Óţi trimiţi solii departe, şi te pleci p‚nă la locuinţa morţilor.
Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei Ómbrăca Ón c‚rm‚z, te vei Ómpodobi cu podoabe de aur, Óţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei Ónfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.
Te-am Ómpodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la m‚nă, şi o salbă la g‚t;
ţi-am pus o verigă Ón nas, cercei Ón urechi, şi o cunună minunată pe cap.
Astfel, ai fost Ómpodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost Ómbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai m‚ncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăv‚rşită, ba ajunsesei chiar Ómpărăteasă.
Ţi s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţea ta; căci era desăv‚rşită de tot, datorită strălucirii cu care te Ómpodobisem, zice Domnul, Dumnezeu.î
ÑDar te-ai Óncrezut Ón frumuseţea ta, şi ai curvit, la adăpostul numelui tău celui mare; ţi-ai revărsat curviile Ónaintea tuturor trecătorilor, şi te-ai dat lor.
Ai luat şi din hainele tale, ţi-ai făcut Ónălţimi pe care le-ai Ómpodobit cu toate culorile, şi ai curvit pe ele: aşa cum nu s-a Ónt‚mplat şi nici nu se va mai Ónt‚mpla vreodată.