O, de ar ţinti căile mele la păzirea orÓnduirilor Tale!
Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.
ÑNu ieşiţi Ón ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răsp‚ndind spaima de jur Ómprejur!
Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: ÑDomnul nu te mai numeşte Paşhurî (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).
Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte Ómprejur. ñ ÑŒnvinuiţi-lî, strigă ei; Ñhaidem să-l Ónvinuim!î Toţi cei ce trăiau Ón pace cu mine, p‚ndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ÑPoate că se va lăsa prins, vom pune m‚na pe el, şi ne vom răzbuna pe el!î
Ce văd? Li-i frică, dau Ónapoi; vitejii lor sunt bătuţi; fug fără să se mai uite ÓnapoiÖ Groaza se răsp‚ndeşte Ón toate părţile ñ zice Domnul. ñ