Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de Ómpărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Œşi cercetează oastea care va da lupta.
Tu, care trimiţi soli pe mare, Ón corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela Ónfricoşat de la Ónceputul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de r‚uri.
Căci voievozii lui au şi ajuns la Ţoan, şi trimişii lui au şi atins Hanesul.
Œnşiruiţi-vă de bătaie Ómprejurul Babilonului, voi toţi, arcaşii! Trageţi Ómpotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit Ómpotriva Domnului.
Prorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: ñ ÑNoi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zic‚nd: ÑSculaţi-vă, să mergem Ómpotriva Edomului ca să ne războim cu el!î ñ
ÑIată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.
Căci m‚ndria inimii tale te-a dus Ón rătăcire, pe tine, care locuieşti Ón crăpăturile st‚ncilor, şi domneşti Ón Ónălţime; de aceea, tu zici Ón tine Ónsuţi: ÑCine mă va arunca la păm‚nt?î
Dar chiar dacă ai locui tot at‚t de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul Óntre stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnulî.