Să nu te Ónchini Ónaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, Ón purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăv‚rşire, şi să le dăr‚mi capiştele.
Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneşte la s‚nul tău, sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine Ónsuţi, te aţ‚ţă Ón taină, zic‚nd: ÑHaidem, şi să slujim altor dumnezei!î ñ dumnezei pe care nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,
Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de cur‚nd, De care nu se temuseră părinţii voştri.
Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentru că vorbele şi faptele lor sunt Óndreptate Ómpotriva Domnului, Ónfrunt‚nd privirile Lui măreţe.
Œmi voi rosti judecăţile Ómpotriva lor, din pricina Óntregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit şi au adus tăm‚ie altor dumnezei şi s-au Ónchinat Ónaintea lucrării m‚inilor lor.
Copiii str‚ng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frăm‚ntă plămădeala, ca să pregătească turte Ómpărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă m‚nie.î
ÑPe Mine Mă m‚nie ei oare? zice Domnul; nu pe ei Ónşişi, spre ruşinea lor?î
Pentru că M-au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus Ón el tăm‚ie altor dumnezei, pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici Ómpăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu s‚nge nevinovat.
Şi El mi-a zis: ÑVezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săv‚rşesc ei ur‚ciunile pe care le săv‚rşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu Ónceteze să Mă m‚nie? Iată că ei Óşi apropie ramura de nas!
De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi Óndura; chiar dacă vor striga Ón gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.î
Noi am păcătuit, am săv‚rşit nelegiuire, am fost răi şi Óndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi or‚nduirile Tale.