Să nu rămÓnă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc Ón Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
De ce să fii ca un om Óncremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuşi, Tu eşti Ón mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!î