Apocalipsa lui Ioan 18:18
De strigătul luării Babilonului se cutremură păm‚ntul, şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.î
Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, Óşi scot mantalele, şi Óşi leapădă hainele cusute la gherghef; se Ónvelesc Ón spaimă, şi stau pe păm‚nt; Óntr-una tremură de groază, şi stau Ónmărmuriţi din pricina ta.
Vor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Œşi vor arunca ţăr‚nă Ón cap şi se vor tăvăli Ón cenuşă.
Œşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor Ómbrăca Ón saci, te vor pl‚nge cu sufletul amăr‚t, şi cu m‚hnire mare.
Œn durerea lor, vor face un c‚ntec de jale asupra ta, te vor boci, şi vor zice: ÑCine era ca Tirul, cel nimicit Ón mijlocul mării?î
C‚nd ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, Ómbogăţeai pe Ómpăraţii păm‚ntului.
Acum Ónsă eşti sfăr‚mat de mări, negoţul tău a pierit Ón ad‚ncimea apelor, şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!
Toţi locuitorii ostroavelor stau Ónmărmuriţi din pricina ta, Ómpăraţii lor stau cu părul v‚lvoi de groază, şi le tremură faţa!
Cu ea au curvit Ómpăraţii păm‚ntului; şi locuitorii păm‚ntului s-au Ómbătat de vinul curviei ei!î
şi, c‚nd au văzut fumul arderii ei, strigau: ÑCare cetate era ca cetatea cea mare?î
Şi au zis a doua oară: ÑAleluia!Ö Fumul ei se ridică Ón sus Ón vecii vecilor!î