Iosua şi-a sf‚şiat hainele, şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt p‚nă seara Ónaintea chivotului Domnului, el şi bătr‚nii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţăr‚nă.
Ridic‚ndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au pl‚ns. Şi-au sf‚şiat mantalele, şi au aruncat cu ţăr‚nă Ón văzduh deasupra capetelor lor.
Vor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Œşi vor arunca ţăr‚nă Ón cap şi se vor tăvăli Ón cenuşă.
Œşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor Ómbrăca Ón saci, te vor pl‚nge cu sufletul amăr‚t, şi cu m‚hnire mare.
Œn durerea lor, vor face un c‚ntec de jale asupra ta, te vor boci, şi vor zice: ÑCine era ca Tirul, cel nimicit Ón mijlocul mării?î
C‚nd ieşeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belşugul avuţiilor şi mărfurilor tale, Ómbogăţeai pe Ómpăraţii păm‚ntului.
Acum Ónsă eşti sfăr‚mat de mări, negoţul tău a pierit Ón ad‚ncimea apelor, şi toată mulţimea ta de oameni s-a cufundat odată cu tine!