Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţi. Eu sunt Domnul.
Amonitul şi Moabitul să nu intre Ón adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,
pentru că nu v-au ieşit Ónainte cu p‚ine şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, Ómpotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme.
Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit să asculte pe Balaam; şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela Ón binecuv‚ntare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.
Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe vecie.
Tu, Doamne, nu-mi vei opri Óndurările tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑVă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Căci la Ónviere, nici nu se vor Ónsura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca Óngerii lui Dumnezeu Ón cer.
C‚t priveşte Ónvierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, c‚nd zice:
,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?í Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.î
Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de Ónvăţătura lui Isus.
C‚nd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au str‚ns la un loc.
Şi unul din ei, un Ónvăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus Óntrebarea următoare:
ÑŒnvăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?î
Isus i-a răspuns: ÑSă iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.î
ÑAceasta este cea dint‚i, şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţi.í
Œn aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.î