Isus a intrat Ón Ierusalim, şi S-a dus Ón Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur Ómprejur, fiindcă era pe Ónserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.
Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ñ
Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. ñ
De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo Ón ţinutul de l‚ngă pustie, Óntr-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo Ómpreună cu ucenicii Săi.
Cu şase zile Ónainte de Paşte, Isus a venit Ón Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care Ól Ónviase din morţi.
Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L v‚ndă, a zis:
ÑDe ce nu s-a v‚ndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?î
Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea Ón ea.
Dar Isus a zis: ÑLasă-o Ón pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua Óngropării Mele.
Pe săraci Ói aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.î