Orbii Óşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii Ónvie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Petru şi Ioan se suiau Ómpreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.
Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus Ón toate zilele la poarta Templului, numită ÑFrumoasăî, ca să ceară de milă de la cei ce intrau Ón Templu.
Omul acesta, c‚nd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre Ón Templu, le-a cerut milostenie.
Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: ÑUită-te la noi!î
Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei.
Atunci Petru i-a zis: ÑArgint şi aur, n-am; dar ce am, Óţi dau: Œn Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!î
L-a apucat de m‚na dreaptă, şi l-a ridicat Ón sus. Œndată i s-au Óntărit tălpile şi gleznele;
dintr-o săritură a fost Ón picioare, şi a Ónceput să umble. A intrat cu ei Ón Templu, umbl‚nd, sărind, şi lăud‚nd pe Dumnezeu.
Tot norodul l-a văzut umbl‚nd şi lăud‚nd pe Dumnezeu.
Œl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta ÑFrumoasăî a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se Ónt‚mplaseră.