Книга Luca Cтих 4 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

Luca Noi Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

Luca

Следующая →

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

după cum ni le-au Óncredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la Ónceput, şi au ajuns slujitori ai cuv‚ntului,

am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la ob‚rşia lor, să ţi le scriu Ón şir unele după altele,

ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia Ónvăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai.

Параллельные места

John 20:31

Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crez‚nd, să aveţi viaţa Ón Numele Lui.

Œn zilele lui Irod, Ómpăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta.

Am‚ndoi erau neprihăniţi Ónaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate r‚nduielile Domnului.

N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi am‚ndoi erau Ónaintaţi Ón v‚rstă.

Dar, pe c‚nd slujea Zaharia Ónaintea lui Dumnezeu, la r‚ndul cetei lui,

după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tăm‚ieze Ón Templul Domnului.

Œn ceasul tăm‚ierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

Atunci un Ónger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat Ón picioare la dreapta altarului pentru tăm‚iere.

Zaharia s-a Ónspăim‚ntat, c‚nd l-a văzut; şi l-a apucat frica.

Dar Óngerul i-a zis: ÑNu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta Óţi va naşte un fiu, căruia Ói vei pune numele Ioan.

El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

Căci va fi mare Ónaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sf‚nt Óncă din p‚ntecele maicii sale.

El va Óntoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

Va merge Ónaintea lui Dumnezeu, Ón duhul şi puterea lui Ilie, ca să Óntoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea Ón Ónţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.î

Zaharia a zis Óngerului: ÑDin ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătr‚n, şi nevasta mea este Ónaintată Ón v‚rstă.î

Drept răspuns, Óngerul i-a zis: ÑEu sunt Gabriel, care stau Ónaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.

Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, p‚nă Ón ziua c‚nd se vor Ónt‚mpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor Ómplini la vremea lor.î

Norodul Ónsă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui Ón Templu.

C‚nd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au Ónţeles că avusese o vedenie Ón Templu. El le făcea semne Óntr-una, şi a rămas mut.

După ce i s-au Ómplinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

Peste c‚tva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas Ónsărcinată, şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ÑCăciî, zicea ea,

Ñiată ce mi-a făcut Domnul, c‚nd Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.î

Œn luna a şasea, Óngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu Óntr-o cetate din Galilea, numită Nazaret,

la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Œngerul a intrat la ea, şi a zis: ÑPlecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuv‚ntată eşti tu Óntre femei!î

Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se Óntreba singură ce putea să Ónsemneze urarea aceasta.

Œngerul i-a zis: ÑNu te teme, Marie; căci ai căpătat Óndurare Ónaintea lui Dumnezeu.

Şi iată că vei răm‚ne Ónsărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia Ói vei pune numele Isus.

El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Œnalt; şi Domnul Dumnezeu Ói va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

Va Ómpărăţi peste casa lui Iacov Ón veci, şi Œmpărăţia Lui nu va avea sf‚rşit.î

Maria a zis Óngerului: ÑCum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?î

Œngerul i-a răspuns: ÑDuhul Sf‚nt Se va pogorÓ peste tine, şi puterea Celui Prea Œnalt te va umbri. De aceea Sf‚ntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătr‚neţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum Ón a şasea lună.

Căci nici un cuv‚nt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Maria a zis: ÑIată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!î Şi Óngerul a plecat de la ea.

Maria s-a sculat chiar Ón zilele acelea, şi a plecat Ón grabă spre munţi, Óntr-o cetate a lui Iuda.

A intrat Ón casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisabetei.

Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul Ón p‚ntece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sf‚nt.

Ea a strigat cu glas tare: ÑBinecuv‚ntată eşti tu Óntre femei, şi binecuv‚ntat este rodul p‚ntecelui tău.

Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul Ón p‚ntece de bucurie.

Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor Ómplini.î

Şi Maria a zis: ÑSufletul meu măreşte pe Domnul,

şi mi se bucură duhul Ón Dumnezeu, M‚ntuitorul meu,

pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum Óncolo, toate neamurile Ómi vor zice fericită,

pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sf‚nt,

şi Óndurarea Lui se Óntinde din neam Ón neam peste cei ce se tem de El.

El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit g‚ndurile, pe care le aveau cei m‚ndri Ón inima lor.

A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a Ónălţat pe cei smeriţi.

Pe cei flăm‚nzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu m‚inile goale.

A venit Ón ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de Óndurarea Sa, ñ

cum făgăduise părinţilor noştri, ñ faţă de Avraam şi săm‚nţa lui Ón veac.î

Maria a rămas Ómpreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a Óntors acasă.

Elisabetei i s-a Ómplinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare Óndurare faţă de ea, şi se bucurau Ómpreună cu ea.

Œn ziua a opta, au venit să taie pruncul Ómprejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

Dar mama lui a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑNu. Ci are să se cheme Ioan.î

Ei i-au zis: ÑNimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.î

Şi au Ónceput să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zic‚nd: ÑNumele lui este Ioan.î Şi toţi s-au minunat.

Œn clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuv‚nta pe Dumnezeu.

Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi Ón tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

Toţi cei ce le auzeau, le păstrau Ón inima lor, şi ziceau: ÑOare ce va fi pruncul acesta?î Şi m‚na Domnului era Óntr-adevăr cu el.

Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sf‚nt, a prorocit, şi a zis:

ÑBinecuv‚ntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

Şi ne-a ridicat o m‚ntuire puternică (Greceşte: un corn de m‚ntuire.) Ón casa robului Său David,

cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime; ñ

m‚ntuire de vrăjmaşii noştri şi din m‚na tuturor celor ce ne urăsc!

Astfel Œşi arată El Óndurarea faţă de părinţii noştri, şi Œşi aduce aminte de legăm‚ntul Lui cel sf‚nt,

potrivit jurăm‚ntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

că, după ce ne va izbăvi din m‚na vrăjmaşilor noştri, ne va Óngădui să-I slujim fără frică,

trăind Ónaintea Lui Ón sfinţenie şi neprihănire, Ón toate zilele vieţii noastre.

Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Œnalt. Căci vei merge Ónaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

şi să dai poporului Său cunoştinţa m‚ntuirii, care stă Ón iertarea păcatelor lui; ñ

datorită marii Óndurări a Dumnezeului nostru, Ón urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din Ónălţime,

ca să lumineze pe cei ce zac Ón Óntunericul şi Ón umbra morţii, şi să ne Óndrepte picioarele pe calea păcii!î

Iar pruncul creştea şi se Óntărea Ón duh. Şi a stat Ón locuri pustii p‚nă Ón ziua arătării lui Ónaintea lui Israel.

Luca

Следующая →

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Выбор основного перевода