Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă Óntr-o ţară bună, ţară cu p‚raie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţ‚şnesc din văi şi munţi;
ţară cu gr‚u, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;
ţară unde vei m‚nca p‚ine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.
C‚nd vei m‚nca şi te vei sătura, să binecuv‚ntezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.
Œn ziua aceea, Mă voi aprinde de m‚nie Ómpotriva lui. Œi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: ,Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este Ón mijlocul meu?í
căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sf‚ntul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul Óntregului păm‚nt,
căci Domnul te cheamă Ónapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima Óntristată, ca pe o nevastă din tinereţe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.î
,Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Mi-aduc aminte Óncă de dragostea pe care o aveai c‚nd erai t‚nără, de iubirea ta, c‚nd erai logodită, c‚nd Mă urmai Ón pustie, Óntr-un păm‚nt nesemănat.
ÑEl zice: ,C‚nd se desparte un bărbat de nevasta sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai Óntoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? şi tu, ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te Óntorci iarăşi la Mine? ñ zice Domnul.î ñ
C‚nd am trecut Eu pe l‚ngă tine, M-am uitat la tine, şi iată că Óţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am Óntins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legăm‚nt cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!
Dar c‚nd au dat de păşune, s-au săturat, şi c‚nd s-au săturat, inima li s-a umflat de m‚ndrie; de aceea M-au uitat.
Asirianul nu ne va scăpa, nu vrem să mai Óncălecăm pe cai, şi nu vrem să mai zicem lucrării m‚inilor noastre: ,Dumnezeul nostru!í Căci la Tine găseşte milă orfanul.î
Şi-a venit Ón fire, şi a zis: ,C‚ţi argaţi ai tatălui meu au belşug de p‚ine, iar eu mor de foame aici!
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit Ómpotriva cerului şi Ómpotriva ta,