După multă vreme, Ómpăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau Óncă din pricina robiei, şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit p‚nă la Dumnezeu.
Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legăm‚ntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.
Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.
Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au Ónspăim‚ntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
Ei au zis lui Moise: ÑNu erau oare morminte Ón Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim Ón pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Nu-ţi spuneam noi Ón Egipt: ,Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor dec‚t să murim Ón pustie?î
Eu voi Ómpietri inima Egiptenilor, ca să intre Ón mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.