Книга Neemia Cтих 21 | Параллельные места

Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuv‚ntat Ón tot lucrul m‚inilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria Ón această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de c‚nd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.î Haina nu ţi s-a Ónvechit pe tine, şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, Ón timpul acestor patruzeci de ani. Totuşi El zice: ÑEu v-am călăuzit patruzeci de ani Ón pustie; hainele nu vi s-au Ónvechit pe voi, şi Óncălţămintea nu vi s-a Ónvechit Ón picior:

Le-ai dat Ón m‚nă Ómpărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai Ómpărţit Óntre ei, şi au stăp‚nit ţara lui Sihon, Ómpăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, Ómpăratul Basanului.

Le-ai Ónmulţit fiii ca stelele cerurilor, şi i-ai adus Ón ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s-o ia Ón stăp‚nire.

Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara Ón stăp‚nire; ai smerit Ónaintea lor pe locuitorii ţării, Canaaniţii, şi i-ai dat Ón m‚inile lor, Ómpreună cu Ómpăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.

Au ajuns stăp‚ni pe cetăţi Óntărite şi pe păm‚nturi roditoare; au stăp‚nit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini, şi pomi roditori din belşug; au m‚ncat, s-au săturat, s-au Óngrăşat, şi au trăit Ón desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.

Totuşi, ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit Ómpotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se Óntoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.

Atunci i-ai lăsat Ón m‚inile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, Ón vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la Ónălţimea cerurilor, şi, Ón Óndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din m‚inile vrăjmaşilor lor.

C‚nd au avut odihnă, au Ónceput iarăşi să facă rău, Ónaintea Ta. Atunci i-ai lăsat Ón m‚inile vrăjmaşilor lor, care i-au stăp‚nit. Dar, din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la Ónălţimea cerurilor, şi, Ón marea Ta Óndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.

I-ai rugat fierbinte să se Óntoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit Ón Óng‚mfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit Ómpotriva or‚nduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le Ómplineşte, Ţi-au Óntors spatele cu Óndărătnicie, şi-au Ónţepenit grumazul, şi n-au ascultat.

I-ai Óngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat Ónştiinţări prin Duhul tău, prin prooroci, şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat Ón m‚inile unor popoare străine.

Dar, Ón marea Ta Óndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi Óndurător.

Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi Ónfricoşat, Tu care Œţi ţii legăm‚ntul Tău de Óndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, Ómpăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea Ómpăraţilor Asiriei p‚nă Ón ziua de azi.

Tu ai fost drept Ón tot ce ni s-a Ónt‚mplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.