C‚nd s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe păm‚nt.
Copiii lui Israel s-au uitat la ea, şi au zis unul către altul: ÑCe este aceasta?î căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: ÑEste p‚inea, pe care v-o dă Domnul ca hrană.
Iată, Eu voi sta Ónaintea ta pe st‚nca Horebului; vei lovi st‚nca, şi va ţ‚şni apă din ea, şi poporul va bea.î Moise a făcut aşa, Ón faţa bătr‚nilor lui Israel.
Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
ÑIa toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi st‚ncii acesteia Ón faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din st‚ncă, şi să adapi adunarea şi vitele lor.î
Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum Ói poruncise Domnul.
Moise şi Aaron au chemat adunarea Ónaintea st‚ncii. Şi Moise le-a zis: ÑAscultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din st‚nca aceasta?î
Apoi Moise a ridicat m‚na, şi a lovit st‚nca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa Ónc‚t a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.
Atunci Domnul a zis lui Moise: ÑPentru că n-aţi crezut Ón Mine, ca să Mă sfinţiţi Ónaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta Ón ţara pe care i-o dau.î
Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit Óntre ei.
Vedeţi, v-am pus ţara Ónainte; intraţi şi luaţi Ón stăp‚nire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.î
Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
CÓnd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cÓnd Te-au văzut apele, s'au cutremurat, şi adÓncurile s'au mişcat.
Părinţii noştri au m‚ncat mană Ón pustie, după cum este scris: ,Le-a dat să măn‚nce p‚ine din cer.î
toţi au m‚ncat aceeaşi m‚ncare duhovnicească,
şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o st‚ncă duhovnicească ce venea după ei; şi st‚nca era Hristos.