Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au Ónspăim‚ntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
El s-a aşezat Óntre tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era Óntunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.
Moise şi-a Óntins m‚na spre mare. Şi Ónspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni Ón mijlocul mării.
Apele s-au Óntors, şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră Ón mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat.
Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuv‚ntat Ón tot lucrul m‚inilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria Ón această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de c‚nd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic.î
Vremea c‚t au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea p‚nă la trecerea p‚r‚ului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, p‚nă a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin Óncercări, semne, minuni şi lupte, cu m‚nă tare şi braţ Óntins, şi cu minuni Ónfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, Ón Egipt şi sub ochii voştri?
Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: ÑAţi văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voştri, Ón ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui, şi Óntregii lui ţări:
Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci de ani prin pustie p‚nă la nimicirea Óntregului neam de oameni de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că ne-o va da, ţară Ón care curge lapte şi miere.