Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. Œn ea paşte viţelul, Ón ea se culcă şi-i măn‚ncă ramurile.
C‚nd i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, şi Cel ce l-a Óntocmit nu l-a iertat.
Poporul meu va locui Ón locuinţa păcii, Ón case fără grijă şi Ón adăposturi liniştite.
El Óţi va m‚nca secerişul şi p‚inea, Óţi va m‚nca fiii şi fiicele, Óţi va m‚nca oile şi boii, Óţi va m‚nca via şi smochinul; şi Óţi va trece prin sabie cetăţile Óntărite, Ón care te Óncrezi.
Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se Ónchine Ónaintea lor; de aceea va ajunge Óntocmai ca br‚ul acesta, care nu mai este bun de nimic!