Apocalipsa lui Ioan 11:15
ÑDe aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ,Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată, Cuv‚ntul Meu Ól fac foc Ón gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.
Dacă zic: ÑNu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi Ón Numele Lui!î iată că Ón inima mea este ca un foc mistuitor, Ónchis Ón oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
Şi au zis unul către altul: ÑNu ne ardea inima Ón noi, c‚nd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?î
Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii păm‚nteşti, ci sunt puternice, Óntărite de Dumnezeu ca să surpe Óntăriturile.
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice Ónălţime, care se ridică Ómpotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice g‚nd Ól facem rob ascultării de Hristos.
Căci Cuv‚ntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor dec‚t orice sabie cu două tăişuri: pătrunde p‚nă acolo că desparte sufletul şi duhul, Óncheieturile şi măduva, judecă simţirile şi g‚ndurile inimii.
Œngerul, al şaptelea a sunat din tr‚mbiţă. Şi Ón cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: ÑŒmpărăţia lumii a trecut Ón m‚inile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va Ómpărăţi Ón vecii vecilor.î