Din pricina aceasta, ţara este Ón jale, şi cerurile sus sunt Óntunecate; căci Eu am zis, am hotăr‚t lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi Óntoarce.í ñ
ÑCum să te iert? ñ zice Domnul ñ Copiii tăi M-au părăsit, şi jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Şi după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, şi aleargă cu grămada Ón casa curvei!
Ca nişte cai bine hrăniţi, care aleargă Óncoace şi Óncolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.î
O! dac-aş avea un han de călători Ón pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.î ñ
ÑMunţii vreau să-i pl‚ng şi să gem pentru ei, pentru c‚mpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude Ón ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. ñ
P‚nă c‚nd să se jelească ţara, şi să se usuce iarba de pe toate c‚mpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: ,El, (Ieremia) n-are să ne vadă sf‚rşitul!î ñ
Dar tu n-ai ochi şi inimă dec‚t ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi s‚nge nevinovat, şi să Óntrebuinţezi asuprire şi silnicie.
Fiecare jură str‚mb şi minte, ucide, fură, şi prea curveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.
De aceea, ţara se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor t‚nji, Ómpreună cu fiarele c‚mpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.