Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe păm‚nt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu c‚t mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!
Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
CÓnd umblu Ón mijlocul strÓmtorării, Tu mă Ónviorezi, Œţi Óntinzi mÓna spre mÓnia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mÓntuieşte.
Domnul va sfÓrşi ce a Ónceput pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine Ón veci: nu părăsi lucrările mÓnilor Tale.
Vai de cei ce Óşi ascund planurile dinaintea Domnului, care Óşi fac faptele Ón Óntuneric, şi zic: ÑCine ne vede şi cine ne ştie?î
ÑAşa vorbeşte Domnul: ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi păm‚ntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?
De ar pătrunde chiar p‚nă Ón locuinţa morţilor, şi de acolo Ói va smulge m‚na Mea; de s-ar sui chiar Ón ceruri, şi de acolo Ói voi pogorÓ.
De s-ar ascunde chiar pe v‚rful Carmelului, şi acolo Ói voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar Ón fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i muşte.