Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat p‚nă c‚nd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat Ón foc, ca să fie ars.
şi asupra celor zece coarne pe care le avea Ón cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi Ónaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o Ónfăţişare mai mare dec‚t celelalte coarne.
Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit,
El va rosti vorbe de hulă Ómpotriva Celui Prea Œnalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Œnalt, şi se va Óncumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi Ón m‚inile lui timpÖ de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme.
Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
Œmpăratul va face ce va voi; se va Ónălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite Ómpotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi p‚nă va trece m‚nia, căci ce este hotăr‚t se va Ómplini.
Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.
Ea şi-a deschis gura, şi a Ónceput să rostească hule Ómpotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc Ón cer.