7
După aceea m-am uitat Ón vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de Ónspăim‚ntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, m‚nca, sfăr‚ma, şi călca Ón picioare ce mai răm‚nea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai Ónainte, şi avea zece coarne.
Va fi călcată Ón picioare, cununa Óng‚mfată a beţivilor lui Efraim;
Œn urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, m‚nca, sfăr‚ma şi călca Ón picioare ce răm‚nea;
C‚nd Óşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Ad‚nc, va face război cu ei, Ói va birui şi-i va omorÓ.
Œn cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi Ómpărăteşti pe capete.
Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridic‚ndu-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi Ómpărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
Şi m-a dus, Ón Duhul, Óntr-o pustie. Şi am văzut o femeie, şez‚nd pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.