Domnul sărăceşte şi El Ómbogăţeşte, El smereşte şi El Ónalţă
El ridică din pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie Ómbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt st‚lpii păm‚ntului, Şi pe ei a aşezat El lumea.
Atunci Ómpăratul a vorbit cu Ónţelepţii care cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile Ómpăratului: Ónaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.
El dezleagă legătura Ómpăraţilor, şi le pune o fr‚nghie Ón jurul coapselor.
Au pus foc sfÓntului Tău locaş; au dărÓmat şi au pÓngărit locuinţa Numelui Tău.
Ei ziceau Ón inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.
Căci Domnul dă Ónţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: ÑTăiaţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el, şi păsările din ramurile lui!
Hotăr‚rea aceasta a fost luată Ón sfatul străjerilor, şi pusă la cale Ónaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor, că o dă cui Ói place, şi Ónalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!î
El le-a răspuns: ÑNu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăp‚nirea Sa.
Oricine să fie supus stăp‚nirilor celor mai Ónalte; căci nu este stăp‚nire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăp‚nirile care sunt, au fost r‚nduite de Dumnezeu.
Dacă vreunuia dintre voi Ói lipseşte Ónţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu m‚nă largă şi fără mustrare, şi ea Ói va fi dată.