Dar struţoaica Óşi Óncredinţează păm‚ntului ouăle, şi le lasă să se Óncălzească Ón nisip.
Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
Œn casele lui Ómpărăteşti vor creşte spinii, Ón cetăţuile lui mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.
Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul p‚ntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: