M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dint‚i coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gurăÖ, care vorbea cu trufie.
Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat p‚nă c‚nd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat Ón foc, ca să fie ars.
Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca Ón picioare sf‚nta cetate patruzeci şi două de luni.