Plângerile lui Ieremia 2:1
Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
A nimicit cu desăv‚rşire cetăţile acelea, toată C‚mpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe păm‚nt.
Nevasta lui Lot s-a uitat Ónapoi, şi s-a prefăcut Óntr-un st‚lp de sare.
Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse Ónaintea Domnului.
Şi-a Óndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată C‚mpia; şi iată că a văzut ridic‚ndu-se de pe păm‚nt un fum, ca fumul unui cuptor.
Tu ziceai Ón inima ta: ,Mă voi sui Ón cer, Ómi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;
Dar ai fost aruncat Ón locuinţa morţilor, Ón ad‚ncimile morm‚ntului!
Vai! Ón ce Óntunecime a aruncat Domnul, Ón m‚nia Lui, pe fiica Sionului. A azv‚rlit din cer pe păm‚nt podoaba lui Israel, şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, Ón ziua m‚niei Lui!
A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit Ón Capernaum, l‚ngă mare, Ón ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
Pe c‚nd intra Isus Ón Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga
dacă a os‚ndit El la pieire şi a prefăcut Ón cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi Ón nelegiuire,
Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau Ónainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.